Părinții nefericiți cresc copii nefericiți!

Am întâlnit-o înaintea unui workshop de parenting, pe care l-am ținut în sala de evenimente a unui centru comercial. Eram prin sala, în așteptarea părinților, când s-a apropiat de mine o doamnă pentru a mă întreba dacă poate să participe și fiica ei de 13 ani. A aflat întâmplător de workshop în timp ce era la cumpărături.

– Din partea mea poate să participe, dar s-ar putea să fie incomod pentru dumneavoastră, i-am răspuns. Dacă vă asumați acest lucru vă invit cu drag să lați loc în sală, am adăugat.

Fetița aștepta la intrare. Un copil ușor adusă de spate, de parcă pe umerii ei fragili purta o greutate mult prea mare pentru vârsta ei, cu ochii triști care parcă urlau după ajutor.

S-au așezat în sală, într-un loc mai retras. De parcă nici mamă, nici fiică nu voiau să deranjeze cu ceva.

Pentru că mai aveam ceva timp până la începerea evenimentului, m-am dus la ele.
– Cum te simți, am întrebat-o pe fetiță.
– Bine, a venit răspunsul. Știam că nu e bine, îi simțeam durerea, nesiguranța, neputința.
– Ce clasă ești?
– Am intrat într-a VIII-a.
– Foarte frumos, anul acesta ai evaluarea națională. La ce liceu ți-ai dori să mergi, pentru ce carieră vrei să te pregătești?
– Informatică, veni răspunsul mamei.
– Doamnă, nu vreau să fiu nepoliticoasă, vorbeam cu fiica dumneavoastră. Aș dori să-mi răspundă ea nu dumneavoastră.
– Informatică, îmi zise atunci ci fetița, cu o voce timidă, total lipsit de entuziasm.
– Îți place informatica, ști ce implică meseria asta?
– Nu nu-mi place, nici măcar nu-mi place calculatorul. Acest răspuns chiar era sincer. Fetița s-a înroșit la față și vizibil jenată de privirea pe care i-a aruncat-o mama ei, lăsă capul în jos.
– Doamnă dumneavoastră știți că fetiței dumneavoastră nu-i place calculatorul, de ce o îndrumați către informatică? – Pentru că m-am sfătuit cu soțul meu și în țara asta numai informaticienii câștigă ca să aibă o viață decentă.
– Cu ce vă ocupați dumneavoastră?
– Sunt profesoară.
– Și soțul dumneavoastră?
– Medic.
– Vă place ceea ce faceți?
– Nu, dar ce să fac, m-am obișnuit.
– Aveți și alți copii?
– Nu
– Doamnă, aveți un singur copil, pe care sunt sigură că-l iubiți. În aceste condiții și având în vedere că nu vă place ceea ce faceți, vă doriți ca fiica dumneavoastră să fie la fel de nefericită cum sunteți dumneavoastră, să facă în fiecare zi 20-30 de ani ceva ce nu-i place?

Nu am primit nici un răspuns, doar și-a lăsat capul în pământ. I-am oferit pentru fetiță o ședința de consiliere gratuită, nu m-a sunat pentru programare.

A trecut aproape un an de atunci. Nu le-am mai văzut pe niciuna. Sper ca mama fetei să fi înțeles ceva din dialogul nostru și să devină un suport real pentru copil.

Părinții nefericiți cresc copii nefericiți, nu pentru că și-ar dori asta, ci pentru că nu pot să-i învețe ceva ce ei înșiși nu au învățat.

Să creștem copii fericiți!

Publicitate