fb

Osho: O lecție despre poveștile de dragoste moarte

Osho, pe numele său la naștere Chandra Mohan Jain, a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau oshoism.

În cele ce urmează, lecturați un fragment din învățăturile lui care vizează iubirea, dezamăgirea și încăpăținarea:

În scripturile indiene există o frumoasă poveste despre Shiva. Soția lui, Parvati, s-a stins, iar el a cărat leșul ei prin toată țara timp de 12 ani, sperând că va găsi pe undeva vreun medic care să-l poată ajuta.

Încet, încet, au început să se desprindă bucăți mari din trupul mort, dar el și-a continuat călătoria în căutarea unui doctor; poate că vreun alchimist, vreun magician, vreun făcător de minuni va reuși. Plângând, jelind, mergea prin toată țara.

În India sunt 12 locuri sacre. Se spune că acestea sunt în care au căzut părți din corpul lui Parvati. Oriunde cădea o parte, locul devenea sacru. Poți căra corpul mort, dar nu vei găsi doctorul.

Povestea asta e cu mult mai adevărată decât cea în care Isus învie un mort, cu toate că pare imposibil ca un om ca Shiva să care o femeie moartă. Dar eu am observat că milioane de oameni cară povești de dragoste moarte, care nu mai există de multă vreme, dar ei le cară din frică, cu toate că nu e altceva decât nefericire și agățare. Când iubirea moare, ea moare. Cu timpul trebuie să accepți moartea și să spui la revedere, fără să te plângi, fără să porți pică, fiindcă atunci când ceva se sfârșește, ce mai poți să faci?

În dimensiunea timpului, asta este natura lucrurilor: ele încep și se termină. Buddha spune: tot ce întâmplă în timp e sortit să moară, așa că acceptă asta – așa stau lucrurile.

Dar dacă inima ta tânjește într-adevăr după ceva veșnic , atunci eu pot să îți arăt calea, renunță la iubire. Ca să poți da, trebuie să ai. Tu încerci să dai ceva ce nu ai; Mai devreme sau mai târziu deziluzia trebuie să se reproducă. Cât timp poți să o duci cu tine, cât timp poți să rămâi în decepție? De aceea spun, cu cât ești mai inteligent, cu atât mai curând îți scapă din mâini.

Mintea găsește întruna alte cauze, dar nu se uită niciodată la adevărata cauză. Nu poate s-o facă, deoarece a se uita la adevărata cauză înseamnă sinucidere pentru minte. Ea va găsi o mie de învinuiri la femeia sau bărbatul cu care ai fost: din cauza lui sau a ei s-a terminat iubirea.

Nu poți remedia o iubire sfărâmată – o oglindă sfărâmată, poate.  Dar cu o iubire sfărâmată nu există modalități, nu există posibilități; de aici frica. Frica arată că adânc înăuntrul tău ești conștient că ea îți scapă din mâini, așa că vrei să o faci permanentă.

***

“Dragostea trebuie să fie o relaţie prietenească, în cadrul căreia nimeni nu este superior, în care nimeni nu ia deciziile, în care amândoi partenerii sunt pe deplin conştienţi de faptul că sunt diferiţi, că felurile în care abordează viaţa sunt diferite, că gândesc diferit şi totuşi – cu toate aceste deosebiri – se iubesc, Osho.”

via: yupi

Publicitate