Mi-ai spus că atunci când voi afla cine sunt cu adevărat, voi fi mai înțelept, dar cum să fac acest lucru?

– Mi-ai spus că atunci când voi afla cine sunt cu adevărat, voi fi mai înțelept, dar cum să fac acest lucru?
– Mai întâi de toate, nu le permite oamenilor să decidă cine ești tu.
– Cum?

– Cineva îți va spune că ești un om rău, iar tu îl vei crede și te vei întrista. Altcineva îți va spune că ești un om minunat și tu te vei bucura. Ești lăudat sau blamat. Unii cred în tine, ații te trădează. Atât timp cât le vei permite celorlalți să decidă cine ești și cum ești, nu te vei putea regăsi. Nu le permite acest lucru. Nici mie.

De mici suntem învățați ca cineva să ne caracterizeze într-un oarecare fel. La școală ne cred deștepți dacă avem note bune. Suntem buni și minunați atât timp cât le facem pe plac și îi menajăm pe ceilalți. Suntem frumoși dacă purtăm haine de firmă și ne dăm cu cel mai scump parfum.

Suntem la modă dacă avem silicoane, sprâncene tatuate și unghii false. Nimeni nu ne deranjează și nu ne critică atât timp cât nu ne spunem părerea, nu ne apărăm punctul de vedere și nu luptăm pentru adevăr.

Azi, trebuie să accepți situația și să ai o gândire nehidratată cu informații pentru a fi pe placul celor idioți și mincinoși. Fii o umbră și atunci nimeni nu te va lua în seamă.

Poți fi considerat un om rău, un nesocotit dacă ai spus adevărul, nu te-ai lăsat manipulat și nu ai dorit să fii mințit. Poți fi numit cu cele mai urâte cuvinte și scuipat, deoarece ai fost de partea celui corect, nu te-ai vândut și nu ai dorit să urmezi turma. Desigur, vei fi și lăudat pentru efortul depus, pentru curajul și sinceritatea de care dai dovadă.

Unii te vor iubi și te vor oferi drept exemplu, alții te vor bârfi și-ți vor dori răul. Ceea ce contează cu adevărat este că nimeni nu te cunoaște atât de bine precum o faci tu. Nici un om nu știe ce simți. Ei te judecă după aparențe. Cel care cândva te-a lăudat, azi te poate trăda. Durul adevăr: nu ai pe nimeni – te ai doar pe tine.

Nimeni nu-ți poate spune ce să faci și cum să faci, fiindcă nimeni nu știe care e dorința ta, ce visezi și ce aspirații ai. Nu trebuie să permiți nimănui să decidă ce să devii în viitor, nici chiar părinților. Ei nu pot decide pentru tine. Atunci când alegi să faci facultatea de medicină, deoarece a fost dorința mamei, pierzi o parte din tine. Mama te visează doctor, iar tu te vezi pictor.

Mereu vei tânji după ceva, te vei simți incomplet, chiar dacă vei atinge succesul te vei simți singur, neînțeles. Cu cât mai mult vei permite altora să decidă cine ești, cu atât mai multe dileme și regrete vei avea. Te vei trezi într-o dimineață și vei conștientiza că ești gol pe dinăuntru, iar reflecția pe care o vezi în oglindă nu-ți aparține.

Adevăratul „tu” e pierdut printre speranțe, printre visuri, regrete, dezamăgiri și aparențe. Îți vei putea afla scopul pe pământ când nu vei mai permite nimănui să ia decizii în locul tău, când vei trăi după propriile reguli și nu vei aștepta să fii lăudat, iar bârfele pentru tine vor fi vorbe goale.

Urmează-ți visul și ascultă de tine. Tu contezi, viața îți aparține!

Urmărește și apreciază noul nostru proiect Psihologia de azi

Mulțumim!

Publicitate