Mi-ai rănit inima, mi-ai sfâșiat-o în bucăți, iar acum vrei să mă întorc la tine?

Îmi spunea atunci cea mai bună prietenă, fără a încerca să exagereze cumva: „Va înțelege ce a pierdut și se va întoarce”. Atunci sufletul meu, încă plin cu amintiri, asta și voia să audă. Am așteptat un sunet, un mesaj. Am așteptat să apari pe ușă, să-mi spui că nu a fost decât un coșmar.

Dar tu nu ai sunat. Și nici nu te-ai întors. Fiecare a trecut prin asta. Mă învinovățeam, căutam să știu unde am greșit. „De ce ai plecat?”, strigam în glas. Dar nu primeam înapoi decât tăcere. Voiam să fiu alături, să simt mirosul parfumului tău, să aud cuvintele tale, să te îmbrățișez. Eram pierdută.

Apoi însă m-am ridicat. M-am ridicat din propria cenușă a regretelor și m-am forțat să găsesc motiv și sens să merg mai departe. Am început să-mi văd de treabă, să fac lucruri de care nu aveam habar până în acel moment. Am mers cu bicicleta, am zburat cu parapanta, am cântat, am început să trăiesc fiecare moment.

Pentru început mă gândeam doar la tine. Apoi am început să mă simt perfect și singură fiind. Apoi chiar am mers la o întâlnire. Și nu erai tu acel bărbat care m-a ținut de mână. Rănile au început să se cicatrizeze. Am început să înțeleg că minciunile tale nu aveau nimic în comun cu dragostea și cu emoțiile sincere. Mi-am adus aminte ce îmi vorbeai, ce comportament aveai și-am știu că te temeai nu de mine, dar de tine însuți. Acțiunile tale nu erau dragoste.

Am înțeles atât de multe lucruri despre mine, datorită ție. Ai fost oglinda care reflecta momente pe care nu le remarcam înainte. Mi-ai arătat că sunt specială, fără să vrei asta. Doar prezența ta în amintirile mele m-au făcut să-mi știu adevărata valoare. Am înțeles că dragostea e imensă.

Iar acum vrei să mă întorci…

Nu sunt supărată. Nu te urăsc. Nu te pot respinge, știind că ai nevoie de ajutor. Ai fost parte din viața mea și respect asta. Dar nu, nu o să mă întorc la tine.

Un timp te voiam înapoi cu orice preț. Acum mi-a trecut. Am învățat multe lucruri care au crescut între noi un zid neclintit. Am alături un bărbat care mă respectă și căruia îi pasă. Gesturile tale m-au făcut să înțeleg cât este de important să am alături un suflet drag. El – nu e TU, dar poate nici nu contează asta.

Ai contat în viața mea, mult. De asta nu pot fi supărată pe tine. Dar toate astea s-au ântâmplat în trecut. Acum îți doresc doar să fii fericit. Mi-ai rănit inima, mi-ai sfâșiat-o și mi-ai rupt-o în mii de bucăți. Acum vrei să mă întorc la tine? Îmi pare rău, dar e imposibil. Nu pot decât să-ți spun aceste cuvinte, sper să le înțelegi!

Source :

soulpost

Publicitate