Iubitoare, pentru că am prețuit. Puternică, pentru că am suferit. Fericită, pentru că nu mă mai tem de nimic

Am plâns și am fost fericită. Am iubit oamenii de lângă mine și i-am lăsat pe cei lângă care nu eram eu. Am trăit povești de viață și am învățat viața prin prisma lecțiilor pe care mi le-a dat. Am adunat amintiri cât pentru o sută de oameni. Acum sunt tot eu, dar mai puternică, mai iubitoare și mai fericită. Asemenea fiecărui om, am privit atent la ceea ce numim greșeli și am învățat din ceea ce numim experiență. Diferența e că am lăsat toate greșelile deoparte și am tratat experiența cu grijă.

Te trezești într-o dimineață și-ți dai seama că nu mai ești o puștoaică de paișpe ani și parcă și amintiri ai mai multe. Știi că tot mai puțini oameni îți pot influența decizia și înainte de a îmbrățișa pe cineva te gândești de câteva ori la ce va duce asta. Înțelegi că ai putea suferi și acum, că ai putea să trăiești în continuare cu trecutul, că ai putea să regreți tot restul vieții. Dar nu ești tu așa. Ai trăit prea mult și prea dur ca să fii la cheremul unor regrete. Ești altfel, inclusiv datorită lor.

Iubești și ai învățat din mers să prețuiești omul de alături, anume pentru că ai trăit și emoții adverse. Ești puternică, pentru că ai fost și slabă. Așa ai înțeles că slăbiciunea și durerea nu duc la nimic bun. Așa ai ajuns să fii fericită în lumea ta și să nu-ți pese de oameni mărunți. Nu te mai temi de ei și de eșecuri. Nu te lași înfrântă atât de ușor. Nu cedezi. Ești o femeie împlinită, pentru că ai decis să fii acum, aici, așa cum îți dorești.

Iubitoare, pentru că ai prețuit. Puternică, pentru că ai suferit. Fericită, pentru că nu te mai temi de nimic.