fb

„Îmi dau inima în mâini bune…” O poveste emoționantă despre trecut, suferință și căutarea unei iubiri de-o viață!

-Bună ziua. Vă sun referitor la anunțul pe care l-ați publicat recent. Dumneavoastră sunteți cea care vă dați inima în mâini bune?

-Da, eu sunt.

-A mai aparținut cuiva până acum?

-Da, a iubit 3 ani o persoană.

-Hmm… Trei ani de exploatare este o perioadă semnificativă, să știți. De ce o dați?

-Stăpânul anterior al inimii o trata foarte violent. El o distrugea, o tăia, se juca cu ea și o înjunghia cu obiecte ascuțite. Inima suferea, sângera… Dar totuși continua să-și îndeplinească funcția principală: să-l iubească… Odată, cel căruia îi aparținea această inimă a spart-o.

-Cum adică a spart-o? Ați dus-o la reparație? Ce v-au spus acolo?

-Mi-au spus că nu poate fi reparată.

-De ce atunci ați mai scris acest anunț? Chiar credeți că cineva ar putea avea nevoie de o inimă spartă?

-Am făcut-o pentru că încă îmi mai păstrez speranța că cineva i-ar putea strânge piesele sparte și ar putea-o reînvia. Încă mai cred că există cineva în această lume, căruia îi va fi milă de această inimioară suferindă și care-i va dărui toată dragostea și timpul lui. Sper, din tot sufletul, că cineva, cândva îi va dărui o a doua viață…

-Eu… Eu aș putea încerca să o fac. Firește că va fi foarte complicat, dar rezultatul merită tot efortul lumii. Dar îmi puteți da vreo garanție? Dacă voi izbuti să vă reînvii inima, cât timp ea mă va mai iubi?

-Atâta timp cât va mai bate…

-În anunț ați menționat că veți da inima, cu o singură condiție. Care e?

-Da. Trebuie să fiu sigură că nu-i veți mai provoca suferință.

-Din păcate, nu vă pot promite acest lucru, căci nu pot vedea clar viitorul. Nu vă pot spune, cu siguranță, că ea nu va mai suferi niciodată. Dar, cel puțin, vă pot da inima mea în schimb.

-Sunt deacord!

-Și pe mine mă aranjează condițiile înțelegerii.

-Atunci, ne întâlnim mâine pentru a efectua schimbul?

-Da. La revedere, dragostea mea.

-Pa, iubitule…

Publicitate