fb

Iluzia dragostei: de ce este atât de dificil să pleci de lângă omul cu care nu mai poți fi?

Mulţi oameni trăiesc ani în şir alături de parteneri care îi inferiorizează, îi critică sau chiar aplică violența fizică.

De ce? David Celani, un psiholog american renumit, vorbeşte despre oamenii maturi cu necesităţi de copil.

CE E ÎN NEREGULĂ CU AUTOAPRECIEREA?

Autoaprecierea este prezentată de un amalgam de idei referitoare la propria pesoană: sunt bărbat sau femeie, sunt inteligent sau prostuţ, important sau nesemnificativ, etc. Asta explică ideile conştiente şi inconştiente despre propriul „eu” care îşi au rădăcinile din relaţia cu familia. Autoaprecierea reprezintă criteriul de notare, cunoaştere şi determinare a propriului loc în societate. Cunoaştem alţi oameni prin atitudinea lor faţă de noi. Cum gândesc ei şi ce valori au.

Nu e greu de observat că stima de sine instabilă provoacă stări constante de nelinişte şi frică.

A IUBI ŞI A FI IUBIT

Această instabilitate a autoaprecierii îşi are rădăcinile încă în copilărie. Persoanele mature cu caracterul rigid adesea se comportă aidoma copiilor. Sursa principală a unor astfel de devieri este sumedenia de refuzuri din partea părinţilor la etapa copilăriei.

Cea mai mare traumă pentru un copil – este sentimentul că mama sau tatăl nu-l iubeşte. Dacă acest lucru nu se întâmplă copilul se va simţ inutil, la fel ca si iubirea pe care o nutreşte.

SUSŢINEREA PĂRINŢILOR

Odată cu trecerea timpului copilul are nevoie de tot mai mult suport. De exemplu, un copil care nu a primit suficientă susţinere la 4 ani, va avea o necesitate acută la 5 ani, pe când în familiile normale acest lucru se întâmplă armonios şi treptat. Un copil încărcat emoţional creşte şi activează mai echilibrat. Şi viceversa – un copil cu o educaţie asimetrică nu va putea căpăta armonia interioară.

AMINTIRI BENEFICE

Căutarea unui comfort este un lucru normal pentru oamenii de orice vârstă. Copiii care nu au avut îndeajunsă susţinere caută milă din partea altora în pe parcursul maturităţii. Oamenii lipsiţi de iubire cel mai probail se vor agăţa de orice semn al unei sensibilităţi din exterior. Din acest motiv apare riscul ataşării de o persoană ipocrită sau chiar periculoasă.

COMPLETAREA GOLULUI

Copiii părinţilor atenţi şi grijulii practic nu dau dovadă de agresivitate. Agresivitatea este suprimată de sentimentele pozitive şi nicidecum de o agresivitate mai puternică. Copilul care este emoţional marginalizat nu posedă amintiri plăcute despre iubirea părinţilor. Iar viciile, alcoolismul şi alte încercări de a completa golul lăuntric sunt rezultatele speranţelor eşuate de a găsi acceptare din partea altora.

IUBIREA NEFAVORABILĂ

Primele probleme în relaţia părinţi – copii cel mai des se repetă în relaţiile cu alţi indivizi. Iubirea – pentru un copil care nu a simţit-o în copilărie – prezintă o combinaţie sofisticată de emoţii contradictorii. Iubirea adevărată pentru o persoană ce vine dintr-o familie nefavorabilă înseamnă emoţii aprinse, impulsive, speranţe, atracţie, disperare, singurătate, etc. Dragostea adevărată stârneşte frică acestor oameni deoarece ei din start sunt programaţi la eşec, la refuzul iubirii pe care o nutresc.

Sursa:

moimozg

Publicitate