Iată de ce trebuie să spui „Mulţumesc” în loc de „Îmi cer scuze”

Cu toţii ne cerem scuze mult prea des. Şi credeţi-mă – asta e o problemă reală.

Desigur, am găsit mai multe site-uri care îmi propuneau numeroase alternative, trucuri, strategii, etc., pentru a depăşi această obişnuinţă. Totuşi, indiferent de cât de mult practic aceste sfaturi, ele chiar nu mă ajută şi iarăşi ajung să mă prind, pe mine însumi, cerându-mi scuze pentru o chestie pe care nici n-am făcut-o. Dar odată am dat peste o literatură de specialitate calitativă, care propunea o alternativă perfectă acestui ,,scuze” toxic.

Recunoştinţa în locul regretului

În loc de a tot repeta – îmi cer scuze, spuneţi – mulţumesc. Această modificare verbală va schimba radical perceperea situaţiei. Ea se va transforma din una neplăcută, în una adecvată şi comună.

Da, în teorie asta pare a fi genial, dar când vorbim de practica acestei ipoteze, lucrurile stau mult mai complicat.

Totuşi, am testat această concepţie pe mine însămi, timp de o săptâmână. Deseori se întâmpla ca acel „Îmi cer scuze” otrăvitor, să îmi danseze pe capătul limbii, dar de fiecare dată izbuteam să îl suprim. Acest efort nu este atât de imens precum pare.

Ori de câte ori întârziam la o întâlnire cu prietenii, găseam putere în mine să spun „Mulţumesc că m-ai aşteptat”  în loc de ,,Scuză-mă” pentru întârziere.

Asta chiar funcţionează?

Da! Efectul este vizibil şi sesizabil după o perioadă scurtă. Deşi va trebui să depuneţi un efort relativ mare, dar nu un supraefort. Ţineţi cont şi de faptul că o să o daţi în bară prima perioadă. Dar asta e normal. Acum, datorită acestui principiu, eu simt un efect puternic în ceea ce vizează atitudinea mea personală asupra lucrurilor.

Până a practica această modalitate, îmi ceream scuze, în permanenţă, pentru lucruri pe care le-am făcut, şi pentru cele pe care nu le-am făcut. O trăsătură stranie, care mă făcea, inconştient, să iniţiez orice gen de comunicare cu un aer negativist şi cu senzaţii puternice de vinovăţie şi insatisfaţie faţă de mine însămi, care nu dispăreau niciodată.

De când am depăşit acest cusur şi am trecut la strategii mai pozitiviste şi mai corecte, simt cum orice greşeală a mea este un lucru neînsemnat, care nu contează cu adevărat. Am izbutit să-mi înlătur, în mare parte, starea introvertă, dar şi să devin mai blândă, faţă de mine însumi.

Publicitate