fb

Iată de ce nu ne reuşeşte să evadăm dintr-o relaţie toxică!

Când am uitat de tendinţele de a o confrunta pe Fillis, pe terenul ei, şi m-am concentrat pe propriile sentimente, am înţeles cât sunt de vulnerabilă. Abia acum am înţeles ce atitudine urâtă are ea faţă de mine. După fiecare cină înţelegea că am fost din nou rănită. Într-un moment am spus că e suficient!

Brene Brown „Totul e din cauza mea (dar nu e aşa)”

În cartea Brenei Brown sunt descrise tentative nereuşite de a forma un cuplu cu Fillis, colega ei, o mamă tânără precum era şi autoarea la moment.

În loc de sfaturi şi compasiune din parte lui Fillis în legătură cu greutăţile de a fi mamă, Brene primea doar fraze de genul: “Da? Iată eu niciodată nu am regretat că am născut”.

Relaţiile sensul cărora este să te revanşezi nu duc la nimic bun. Deci, evită partenerii care te subestimează şi te rănesc.

De regulă, în momentele când suntem „atacaţi” astfel, ne blocăm şi nu avem un răspuns adecvat la moment.

Dar de ce rămânem acolo unde ne simţim rău?

În urma unor relaţii ce ne epuizează moral şi spiritual putem trece prin perioade de depresie şi alte devieri psihologice.

Ce ne provoacă să ne focusăm pe metode de a supraveţui într-un astfel de cuplu?

1. Imaginarea scenarilor perfecte: ne tot gândim că el/ea se va schimba şi totul va fi perfect la un moment.

2. Dorinţa de a fi aprobaţi: de a fi apreciaţi pentru suferinţa prin care trecem voluntar.

3. Economisim puterea: adesea alegem să rămânem într-o relaţie care ne consumă din simplu motiv al „comodităţii”.

4. Împreună supraveţuim: frica de a rămâne singuri e unul din principalii generatori ai unei relaţii nesănătoase.

La această întrebare „de ce alegem să suferim?” există răspunsuri simple şi logice: dorinţa de a avea putere, de a influenţa, tendinţa de a fi plăcut, de a atinge scopurile alături de cineva.

Însă nu uita că există modalităţi mai plăcute şi mai eficiente de a satisface aceste necesităţi.

Sursa:

econet

Publicitate