Eu nu te observam, când erai alături. Acum, când tu nu eşti, te văd oriunde

E frumoasă dragostea care se împarte la doi. Şi mai frumoasă e cea care nu se împarte în nici un fel, iar ambii construiesc şi adaugă zi de zi frumos, pasiune şi respect. Unele iubiri însă nu durează veşnic, tocmai din motivul că nici nu au început. Femei şi bărbaţi, gustă din iubire fără a şti că aromele de parfum diferă de la om la om. Unele arome dispar după primul scuturat de cearşaf iar altele se bagă sub piele şi rămân acolo ca un tatuaj sfânt. Aşa unii ajung să nu-şi recunoască fericirea iar alţii să cerşească dragoste pe împrumut.

Tu erai un om. Rătăcit undeva între două amintiri şi doi paşi de dans, m-ai făcut să cred că eşti mai mult decât atât. Ai venit cu farmec şi linişte, pe când eu eram nebunul ce mai cucerea femei cărora le uitam numele a doua zi. Ai reuşit să vreau să îţi găsesc un nume pe inimă şi unul în creier. Ca de fiecare dată când mi-ar bate bucata din piept, să mă gândesc la tine. Aşa a şi fost. Apoi, ai devenit un prezent, al meu. Ai început să fii parte din ritualul zilelor mele triste, care îşi colorau pas cu pas goliciunea. Eu mă trezesc şi te găsesc goală lângă mine.

Ştiu cum te cheamă şi ştiu că aş vrea să te văd şi mâine. Mă amuză umărul tău dezgolit şi paşii mărunţi pe care îi faci când te duci să ne faci cafeaua. Ştiu că mă iubeşti, altfel nu m-ai lăsa să te citesc aşa cum eşti. Şi totuşi, nu te observam. Când vroiai să-mi zici de ce-ai mai făcut ziua, de cearta cu cea mai bună prietenă a ta şi de faptul că mâine ar fi frumos să mergem să-ţi felicităm mama. Nu te observam când te simţeai prost şi când vroiai să împarţi fericirea unui apus cu mine.

Acum, văd apusul, dar nu cel care trebuie. Pe ultimul mi l-ai arătat când îţi făceai plângând bagajele, de parcă mă rugai cu ochii să te rog să rămâi. Dar cum, cum să-ţi spun că orb fiind, te văd oriunde….

Tu erai un om. Tu erai unul dintre mulţii bărbaţi care mi-au admirat corpul şi formele. Dar şi unul dintre puţinii care mi-a zis din prima că vrea să-mi cunoască sufletul. Ai apărut pe neaşteptate, la fel cum ştii să-mi dai un sărut. Ai început să fii parte din prezentul meu când într-o seară mi-ai spus despre tot trecutul şi că aici şi acum te vezi lângă mine. Am zis că aş sta desculţă o viaţă lângă trupul tău ce-şi întindea umbra pe malul mării.

Prezentul meu fiind, te iubesc. Mă amuză când te enervezi din nimic şi-mi place când devii un copil gata să-şi ia jucăria preferată. Tu, bărbat în toată firea, să pui capul la pieptul meu şi să adormi liniştit. Îmi place că eşti hotărât şi ştii dinainte nişte răspunsuri pe care nu mă încumetam să le aflu niciodată. Dar, eu nu te observam. Nu te observam când veneai trist acasă şi tăceai, deşi aveai atât de multe să îmi spui. Nu te observam când îmi aminteai de rochia roşie oferită de tine şi că ar fi bine să mai ieşim undeva. Pe ea ai văzut-o ultima dată când îmi făceam bagajele.

Aş fi vrut să te am aproape, să-mi spui că sunt micuţa ta, dar cum, cum să-ţi spun că eu aici, departe de tine, te văd oriunde…

Cât de multe gânduri şi dorinţe de a vrea mai mult, mai bun, mai scump sau mai frumos nu ai avea, găseşte puterea şi priceperea să râmâi alături de cel lângă care te simţi în linişte. Regăsindu-te mai sus, să ştii că sunt mii de relaţii în care ambii poate nu se cunosc reciproc, dar nu şi relaţia ta. Pentru că tu deja ştii că -ţi observa dragostea e mult mai important decât a o vorbi.

Urmărește și apreciază noul nostru proiect Psihologia de azi

Mulțumim!

Publicitate