Ea îi era prea scumpă şi el a găsit mai ieftin

Sunt bărbaţi cărora le pasă. Sunt bărbaţi care demonstrează. Sunt bărbaţi care ştiu răspunsuri fără să fie întrebaţi. Sunt bărbaţi care ucid cu cuvintele. Sunt bărbaţi care pur şi simplu sunt. 

Sunt bărbaţi care caută o viaţă întreagă jumătatea lor, o găsesc, o provoacă să refuze la singurătatea ei şi apoi se refugiază în siguranţa unei iubiri măcinate de timp. Straniu, nu-i aşa? După, urmează plimbările sub clar de lună, săruturile, deprinderea, stresul, răbufnarea, strigătele în noapte, iertările, tăcerea. Şi aşa o bună bucată de vreme, până lumina de la capătul tunelului devine prea mică şi prea slabă.

El în acest timp o iubeşte, mai mult decât orice. 

Ea vine supărată de la servici, îi reproşează de ce a stat toată ziua în faţa televizorului, caută de mâncare, nu este de mâncare, plânge la o margine de tigaie cu un cuţit în mână, el o ia în braţe şi e gata să îi ofere toată dragostea din lume, ea se lasă convinsă şi parcă noaptea asta e mai frumoasă ca niciodată. Şi totuşi, îşi dă seama că ceva se rupe, încet şi cu o forţă ireversibilă. El consideră toate astea ceva firesc şi poate uneori chiar îi pare enervant.

El o iubeşte…o iubeşte cu întrebări. 

S-a speriat prima oară când a văzut-o în chiloţi şi cu sânii goi, s-a speriat şi mai tare când a surprins-o goală prin cameră. O privea mirat când i-a propus să locuiască împreună şi toate astea au devenit un pretext pentru reproşuri. Cu fiecare zi i se părea că cere mai mult şi oferă tot mai puţin. Ea însă nu îi era datoare cu nimic, ea pur şi simplu i se oferea. Ea avea toate motivele să plece, dar a rămas. A plecat el pe câteva zile fără să îi spună unde, s-a întors mai schimbat, mai indiferent şi mai închis în sine.

El o iubeşte…şi parcă atât.

Ea ar fi vrut ca el să rupă tăcerea cu strigăte. Să o lovească cu reproşuri. Se zbătea singură pe uscat, convinsă că aşa e mai bine, convinsă că şi lui îi pasă, că crede în ei. El era prea îngâmfat şi rebel ca să mai creadă ceva. Îi va fi dor de fetiţa cuminte şi de doamna rebelă, îi va fi dor să cuprindă un suflet de om cu care avea atât de multe lucruri în comun, va încerca să întoarcă timpul, să-l remodeleze după nişte amintiri frumoase prăfuite într-un colţ. Ea îl va ierta, dar deja nu îşi va mai aminti nimic.

El o iubeşte…sau nu? 

A cedat. Şi-a luat valiza şi cele câteva gânduri şi a plecat. A găsit apoi alte amintiri, în ochii unor femei mult mai rebele, care nu erau gata să-i arate nici jumătate de sân. Femei cu chipul sur, modelate după lumea ce le înconjoară. Femei pentru care sexul era mai important decât emoţiile, iar emoţiile mai vagi decât un curcubeu fără culori. A iubit, a înţeles, a regretat.  Şi atât!

***************

Tu ai grijă să nu fie doar atât. Ai grijă de femeia de lângă tine. Încetează să o chinui cu întrebări la care nu îţi poate da un răspuns. Mai bine oferă nişte răspunsuri bune la întrebările ei. Dacă ea este puternică, tu trebuie să fii şi mai puternic. Dacă ea îţi poartă de grijă, spălându-ţi ciorapii seara şi făcându-ţi dejunul dimineaţa, atunci tu ai grijă de 2 ori mai mult.

Luptă pentru ea şi pentru voi, în fiecare zi. Şi nu îţi crea impresii că vei găsi ceva mai bun după colţ. Susţine-o pentru că vrei şi nu pentru că trebuie. Pentru asta tu eşti bărbat şi ea este femeie. Pentru asta ea este femeie şi tu eşti bărbat.

Sunt bărbaţi cărora le pasă. Sunt bărbaţi care demonstrează. Sunt bărbaţi care ştiu răspunsuri fără să fie întrebaţi. Sunt bărbaţi care ucid cu cuvintele. Sunt bărbaţi care pur şi simplu sunt. Şi invers!

Foto: verycool.it

Publicitate