Dragostea e despre mine, de aceea mă vreau fericit

Am crezut că am tot timpul din lume și am realizat că nimic nu-mi aparține. Timpul este un flux neîntrerupt care nu mă așteaptă, nu mă întreabă unde să se oprească ca să-mi corectez greșeala. Timpul nu-mi aparține, eu aparțin timpului. El are putere asupra mea, mă stoarce de puteri. Doar că dragostea și fericirea e o parte a timpului. Fără ele timpul nu ar mai avea sens. Repar greșeli, cedez, iert datorită iubirii.

Fericirea și dragostea e despre mine. Dragostea e timpul în care încerc să trăiesc fără el. Fericirea e momentul când mă bucur de lucrurile mici. Mă bucur de mine, de zâmbetul meu. Mă învăț să trăiesc dragostea și fără prezența unui bărbat care să mă umple pe interior cu sentimente inexplicabile.

Dragostea e despre zilele de vacanță, diminețile în care ne iubeam și clipele în care ne ascultam inimile. E acel moment în care mă privesc în oglindă fără ca să mă gândesc la el și nu arde dorința în mine ca reflecția lui să apară în oglinda învechită de ani. Mă învăț să depășesc crizele de dor și încerc din nou să fiu fericită, doar că acea fericire să nu depindă de un alt om, ci de mine.

Fericirea e cafeaua amară și ploaia de vară. E îmbrățișarea caldă pe care mi-a dăruit-o vecina de la etajul trei. E zâmbetul senin pe care mi l-a oferit străinul de la stație. Fericirea sunt momentele mici pe care le pot trăi doar o data în viață. Dragostea e despre mine și inima mea. E despre suferințele și aspirațiile pe care le-am trait. Dragostea e despre dor și iertare, e despre mine și despre tine. Despre noi în afara timpului.

Publicitate