Despre dragoste, cafea, fericire și un întreg univers…

Îmi plac diminețile. Ador diminețile. Mai mult decât seara, noaptea, dejunul, amiaza…suprinzându-mă prin formele lor speciale și stările unice, pe care știu să le ofere. Nu cred că o să am vreodată, un spirit descriptiv suficient de evoluat, încât să transform aceste dimensiuni temporale în cuvinte, dar nici nu voi înceta să scriu despre ele…

Îmi plac diminețile …

Sunt blânde, calme, taciturne, magice, altă dată furtunoase, rapide, agitate, dar mereu îți oferă senzația că mai poți dormi, lenevi un pic în așternutul de mătase, iar corpul e antrenat într-o amorțeală plăcută. Cu ochii întredeschiși, ai tot timpul din lume să-i admiri chipul, apoi simți parfumul și îl inspiri profund. Ești ciufulită, cu firele depărtate una de alta pe toată suprafața pernii, tenul palid, dar nu-ți pasă, pentru că așa ești tu dimineața, în forma ta cea mai pură de autenticitate. Cu mișcări lente, îți împletești picioarele în ale lui și pendulezi între vis și realitate. Vrei să te ridici din pat, însă el îți invadează corpul și nu-ți mai dă drumul …

Dimineața e momentul de recunoștință pentru faptul că exiști, ai apucat să prinzi mângâierea razelor de soare și poți să începi o nouă zi. E momentul tău de liniște, meditație, regăsire. Dimineața e cafeaaer curat, dragoste și cărți. Un întreg ritual se desfășoară în jurul preparării cafelei, iar savoarea, mirosul ei oferă o satisfacție imensă.

Dimineața mea e frumoasă, pentru că știu cum să mă bucur de ea. Pentru că în ea am descoperit un întreg univers. 

Și dacă tot v-am împânzit de „dimineți”, nu-mi rămâne decât să spun un … Bună dimineața !

Publicitate