fb

Despre AICI şi ACUM: lucruri importante pe care nimeni nu ți le-a spus

Priveşte prezentul chiar în această clipă, fără a te baricada de el, fără a te ascunde.

Mereu aud diferite percepţii ale expresiei „a trăi aici şi acum” şi într-un oarecare sens ele presupun o eliberare de tot: de trecut, de viitor, de ziua de ieri şi de mâine, de unii oameni, de unele gânduri, un fel de meditaţie.

Dar iată că a trăi aici şi acum înseamnă, în primul rând, să reacţionezi aici şi acum la ceea ce se întâmplă aici şi acum. Dacă cineva m-a călcat pe picior, atunci să-i zic despre asta, de exeplu: „vă rog să fiţi atent, mă doare”. Încetează să te crezi că ești un copil, iar alţii sunt părinţi care-ţi sunt datori cu ceva, deci adoptă o atitudine adecvată faţă de tine şi faţă de cele ce te înconjoară la moment.

Asta înseamnă să nu te mustrezi pentru greşelile trecutului, dar să lucrezi asupta prezentului. Asta înseamnă să nu mai trăieşti în realitatea subiectivă, ci în cea obiectivă. Când te retragi în lumea ta interioară, parţial părăseşti realitatea, aşa că nu uita să te întorci, cel puţin atunci când intaracţionezi cu lumea înconjunrătoare.

A trăi aici şi acum presupune să te adaptezi la prezent, nu la ceea ce deja s-a întâmplat.

Există un „însă”.

Dacă mult timp fugeai cu succes de la propriile reacţii (de şoc) față de factorii exteriori, atunci cu încă și mai mult succes ai întrerupt legătura cu realitatea obiectivă a prezentului. Iar reîntoarcere la realitate se face prin aceleaşi emoţii stresante.

Emoţiile suprimate nu dispar, ele intensifică starea de confort în realitatea proprie, o realitate în care trăieşti pe jumătate. Asta poate încurca semnificativ vieţii obiective, pentru că uneori poţi crede că ai spus interlocutorului anumite lucruri la care doar te-ai gândint. Doar acceptând durerea, frica, tandreţea, grija din momentul de faţă, poţi duce un trai „adecvat”.

Pe realitatea obiectivă nu te poţi baza mereu, chiar dacă nu-ţi place să știi asta, în timp ce cea subiectivă adesea îţi poate juca festa.

Idealizarea relației este greșită. Aceste elemente prezintă modalităţi de autoapărare a spiritului şi a sentimentelor, însă adesea ele pot aduce o daună mai mare.

Cum poţi diferenţia subiectivul de obiectiv. Atunci când încerci să intreţii o discuţie, dar interlocutorul nu răspunde. „Nu răspunde” este o realitate obiectivă. „De ce nu răspunde?” este o realitate subiectivă din moment ce însăşi persoana în cauză nu oferă o explicație.

Sau cineva te numeşte „ratat”. Te simţi aiurea, ca oricine altcineva în această situaţie. De ce te-a numit astfel – nu se ştie. Te-a jignit – e fapt real. Iată aici se termină realitatea obiectivă. Iar toate interpretările tale nu ţin de ea.

Deci, a trăi aici şi acum presupune mai multe aspecte,. Trebuie să înveţi să primeşti adecvat realitatea exterioară propriu–zisă, asta nu înseamnă că lumea ta interioară nu contează. Pur şi simplu, ai grijă să nu le confunzi.

Sursa:

econet

Publicitate