Dacă vor întreba despre mine, să le spui: „Ea a fost singura femeie care m-a iubit sincer, iar eu i-am rănit inima”

Știam ce coșmaruri ai noaptea, atunci când te trezeai speriat și eu te îmbrățișam strâns. Știam câte cărți ai citit și că-l preferai pe Bukowski în detrimentul lui Hemingway. Știam că-ți plăcea să pui trei lingurițe de zahăr în cafea și că niciodată nu o beai rece. Știam de cicatricile tale. Știam că uneori ți-e dor și că regreți. Dar nu știam câte lucruri cunoști tu despre mine.

Am rămas cu inima suspendată la o margine de vis. Căutam răspunsuri, fără să știu că le am deja. Erau chiar în fața mea, răsfirate printre gesturi prea mici și inutile. Căutai motive să mă acuzi, căutam motive să te iert de fiecare dată. Și nu voiam să trăiesc altfel. Visam să-ți spun anume ție acel DA, să știu că anume tu ești tatăl copiilor mei, pe tine să te îmbrățișez dimineața și pentru fericirea noastră să lupt. Era un vis prea îndepărtat și rece…

Ai încercat să fii altfel, să pari fals și iniferent. Dar, de fiecare dată când credeai că-ți reușește, înțelegeam ce se ascunde acolo, în suflet. Și continuam să lupt mai departe. Până când am rămas cu mâinile tremurânde, căutându-ți umbra. Dar ea era în altă parte, lângă alte umbre.

Dacă vor întreba despre mine, să le spui: „Ea a fost singura femeie care m-a iubit sincer, iar eu i-am rănit inima…”

Publicitate