fb

Cum e să fii o femeie puternică și ce preț trebuie să plătești pentru putere

„Fac totul de una singură. Pot, fac, trag de mine. Nu cer nimic de la nimeni.” Taxa pentru o independență totală – oboseala, extenuarea, imposibilitatea de a te baza pe cineva în afară de tine. „Eu fac totul de una singură”. De ce?

Pe de o parte cauza e incapacitatea de a cere ajutor. Da, există și acest motiv. Dar pe de altă parte e simțul necesității în a-ți motiva existența pe acest pământ. „Atunci când depășesc oboseala și durerea, când depun maxim efort, ignorând dorințele mele, înseamnă că pot, că trăiesc.” Pentru a-ți motiva viața, trebuie să faci enorm de multe lucruri, trebuie să fii puternică, deșteaptă, rapidă. Rădăcinile acestei convingeri sunt în copilărie. Ele se pot baza pe o subapreciere.

„Tu nu ești nimeni. Fii mai mult decât ești și vei obține dreptul la existență.” Nerecunoașterea tatălui, cicălirile mamei, necesitatea permanentă de a „merita” totul. Posibil fiica a „furat” acest comportament de la mamă, care mereu trebuia să facă totul de una singură.

Mai sus, mai rapid, mai puternic. Scop după scop. Totul e sub control – cariera, familia, prietenii. Știi totul, poți totul. Vrei să controlezi fiecare pas, să împarți sarcini, să stabilești un program pentru omul de lângă tine. Vrei ca toată lumea să aibă nevoie de tine. Dar să ai nevoie nu înseamnă dragoste.

Dragoste. Anume asta vor femeile puternice. În același timp, ele joacă rolul de jertfă. Se învinovățește că face totul de una singură și drept răspuns are un comportament agresiv, defensiv. Nu trebuie să faci pe oamenii din jur invalizi și proști. Ei se descurcă și fără tine. „Dar dacă se descurcă fără mine, la ce bun să mai fiu eu? Va avea cineva nevoie de mine?” Dar tu ai nevoie de tine?

Ca să renunți la rolul de jertfă și de salvator trebuie să renunți la putere. Oferind responsabilitate omului de alături, îl faci egal cu tine. Trebuie să înveți multe lucruri ca să-ți reușească asta. Trebuie să vorbești despre intențiile tale, dar și să-ți aperi interesele, fără a uita de interesele celor din jur. Să ieși din poziția de jertfă înseamnă să încetezi să împarți lumea în buni și răi și să înveți să vorbești despre ceea ce ai nevoie.

Trebuie să-ți recunoști slăbiciunile și să fii pur și simplu om. Nu erou, nu o sfântă, dar un om cu dorințele lui, cu necesitățile lui, cu capriciile lui. Ce să faci pentru asta? Mai des să te întrebi: „Nu am un comportament de jertfă? Sunt în stare să iert? Nu încerc să învinovățesc pe toți?”

Învață să-ți planifici corect timpul, să împarți corect responsabilitățile, să ceri ajutor. să nu cedezi uneori, să fii slabă alteori și să nu uiți niciodată de tine!

Publicitate