fb

Ceea ce oamenii numesc IUBIRE, de cele mai multe ori e DEPENDENȚĂ de iubire: opinia unui psiholog

Multe fete tinere cred că iubirea e ceva firesc, e un sentiment pe care îl trăiește fiecare. Iar dacă cineva încă nu l-a trăit, cu siguranță în viitor o va face: trebuie doar să întâlnești omul potrivit.

După mulți ani de analiză și experiență în domeniu pot spune că iubire esteun sentiment extrem de rar întâlnit. Vorbesc de iubirea adevărată, unde există respect reciproc, recunoașterea valorilor, dezvoltare reciprocă, încredere. Astfel, ceea ce oamenii numesc IUBIRE, de cele mai multe ori nu e decât DEPENDENȚA DE IUBIRE.

Aceasta începe cu entuziasm, romantism, atracție. Doi oameni abia de s-a cunoscut, că deja au căzut pradă dependenţei emoționale şi sexuale, crezând în sinea lor că în sfârșit au descoperit dragostea alături de cineva. Așa apare chimia, care nu este altceva decât parte a îndrăgostirii, pe când iubirea se bazează pe cunoașterea şi acceptarea celeilalte persoane.

În această euforie îndrăgostiții nu mai au viață personală: uită de pasiunile lor, de rude, fac o muncă necalitativă. Pasiunea prevalează tuturor lucrurilor și emoțiilor. Cu el e foarte bine, fără el foarte rău. Dacă în acest timp cuplul nu reușește să găsească interese comune, dacă nu se cunosc mai bine, dacă uită de propria viaţă şi se mulțumesc doar cu prezența celuilalt, atunci între ei nu e decât dependență. Finalul e previzibil: ambilor le va fi rău şi împreună, şi separați. Iar toată dragostea va dispărea în scurt timp.

Vor fi frecvente situațiile în care un partener îl umilește pe celălalt, iar expresia “la noi doar e iubire”va fi o scuză perfectă. Verificarea apelurilor telefonice și a mesajelor, a rețelelor sociale și chiar a corespondenței de afaceri vor deveni o normă. În viața lor comună își va face loc suspiciunea, gelozia, neîncrederea,  conflictele.

Toate se întâmplă din cauza așteptărilor exagerate: te aștepți ca celălalt să-ți umple golul spiritual. În astfel de relații întotdeauna apar pretențiile: „Trebuie să mă faci fericit/fericită”, “Fii cu mine“, „Nu mă părăsi“, „Cum poți trăi fără mine?“ – oamenii devin dependenți unul de celălalt.

Acest lucru nu se întâmplă pentru că cineva e rău şi cineva e bun. Pur și simplu în relațiile de maximă dependență ajung parteneri cu complexe şi traume psihologice. Unul se teme de intimitate, celuilalt nu-i ajunge iubire. Cel care se teme – se va îndepărta, cel care vrea să fie iubit – va încerca să câștige iubirea prin toate mijloacele.

În realitate iubirea prea puțin depinde de provocator. Ea se începe cu iubirea de sine şi cu auto-acceptare. În sufletul unui om împlinit iubirea trăiește întotdeauna. E capacitatea de a te bucura de viață, de a găsi în iubire plăceri şi realizări. Doar atunci omul e capabil să iubească. Din păcate, uneori tot ce poate construi o persoană într-o relație este dependența.

Iubirea este o alegere liberă. Nu pentru casă, nu de dragul copiilor și nici din cauza fricii de singurătate. “Sunt cu tine, pentru că ești cel mai bun/bună pentru mine. Nu voi muri fără tine, însă cu tine viața mea e mai frumoasă, mai bogată, mai caldă.“

Psiholog Lilia Ahremcik

Publicitate