fb

„Ce poate fi mai frumos decât să știi că la capătul pamântului e cineva al cărui prim gând ești tu”

El este Andrei. Chiar dacă omul lui drag se află la mii de kilometri distanță, asta nu i-a împiedicat să se iubească și să țină unul la celălalt. E unul din cazurile fericite, e o poveste frumoasă de dragoste, e un mesaj pentru toti sa iubească sincer, indiferent de distanta si timp.

„Ce poate stinge o dragoste? Distanta? Timpul? Dorul? Dragostea, insusi cuvintul in sine spune atatea, spune despre momentele fericite, despre primblarile sub cerul instelat, imbratisari calduroase, zimbete copilaresti, sarutari. Si numai aceea e dragoste adevarata, care e capabila sa treaca de toate obstacole lumesti: distanta, departare, timp, dor. Dor de noi, sa fim din nou doi. Multi sint cei ce se iubesc dar de indata ce se impiedica de distanta, se pierd in timp si se departeaza. Da, ajung straini pentru ca le e frica sa astepte viitorul, le e frica sa viseze dar cel mai tare se tem de dor, se tem de ceea ce aduce dorul.

Ce poate fi mai frumos decat sa stii ca chiar si la capatul pamantului este cineva al carui prim gind de fiecare zi esti tu, care de cum face rost de internet iti scrie un mesaj, dar intai verifica ultimul mesaj primit, care te apeleaza atunci cind nu mai poate fara tine si sa nu te superi ca o face des, nu poate fara tine, tu nu esti acolo sa nu iti simta lipsa. Se lupta zi de zi cu dorul nebun si incontrolabil, iar dorinta unei noi revederi e nemaipomenit de asteptata. Multi spun sa traiesti clipa fara asteptari, dar oare sa traiesti omul pe care il iubesti zi de zi, nu e aceasta clipa? Daca fiecare mesaj iti fura un micut zimbet, iar fiecare buna dimineata iti incarca doza de iubire pentru tot restul zilei, aceasta e fericirea adevarata.

Sa stii ca toate aceste momente grele trec, timpul trece, distanta poate fi inlaturata iar dorul inlocuit de dragoste din care iau nastere momentele de neuitat. Noi stim cum e, noi ne traim zi de zi, sintem fericiti, sintem impreuna. Si nu ne impiedica cativa kilometri sau cateva luni distanta, pentru ca dragostea nu cunoaste hotare, iar hotarele ei sint doua inimi, a mea si a ta, care cand sunt impreuna depasesc totul si dau nastere vesniciei. Imbratisarile asteptate cu dor sint mai calde, sarutarile mai dulci, iar serile mai romantice. Cand m-ai intrebat de ce m-am oprit la tine, nu am putut sa raspund imediat, am facut o tacere lunga mi-am deschis sufletul si am cautat raspunsul acolo, m-am intrebat de ce nu am mers mai departe? Nu am mers mai departe pentru ca m-am simtit atat de iubit incat nu mai aveam nevoie de alte motive sau persoane, nu am plecat pentru ai stiut cum sa imi alini sufletul, sa imi asculti inima cum bate, si sa ma intrebi curioasa de ce bate atat de puternic si repede. Puternic batea pentru tine iar repede pentru ca sarea in sus de bucurie ca te aveam in bratele mele.

Nu am plecat pentru ca nici unul din noi nu ne-am dorit-o. De asta m-am oprit la tine, pentru ca ai stiut cum sa ma opresti din cautarea mea, si mi-ai aratat ca am pe cine imi trebuie, m-ai invatat sa pretuiesc la timp ceea ce am. Nimic nu poate stinge dragostea noastra, nici timpul, nici distanta, nici oamenii.”

Publicitate