fb

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii să fie o binecuvântare…

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii să fie o lecție importantă. În astfel de momente, ne dăm seama cât de ostili am ajuns să fim față de persoana pe care am pierdut-o, dar și față de adevărul, pe fundamentul căruia speram să construim viitorul. Acum totul e diferit.

Trecem printr-un moment de revoltă interioară. Pe de o parte, afectivitatea sufletească ne face atât de vulnerabili, dar pe altă parte suntem mai convinși ca niciodată că facem alegerea corectă. Acum ne este indiferentă toată energia pe care am investit-o în această relație. Acum tot ce contează este să evadăm din acea lume toxică, care ne face să ne simțim atât de incorect.

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii să însemne vindecare. După fiecare despărțire trecem printr-o frumoasă reînviere a sufletului. Da, inițial suntem disperați, pierduți printre dubii și stări confuze.

Uităm cum e să nu fii implicat într-o relație. Cum e să trăiești singur, fără a-ți frământa gândul cu probleme amoroase. Cum e să iubești viața pentru detalii. Cum e să te iubești pe tine, așa încât să nu ai nevoie de nimeni și nimic în acest univers, afară de lumea ta lăuntrică. Și în acest fel, pas cu pas ne vindecăm rănile inimii, devenind fericiți.

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii să fie o experiență valoroasă. După despărțire, ne detașăm de persoana alături de care am fost în tot acest timp, într-o relație. Acum suntem altcineva.

Suntem cei care percep gustul plăcut al independenței. Cei care de-acum înainte vor dansa într-un alt ritm, sub melodia vieții. Vom înțelege valoarea noastră individuală, dar și faptul că iubirea nu este o senzație specifică, ci și o realitate a spiritualității noastre universale.

Iubirea este ceea ce trăiește în noi. Și ea nu depinde, nici într-un fel, de o altă persoană, în afară de noi înșine.

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii să fie un indiciu. Un semn că ceva a fost în neregulă cu noi până acum, dar totuși am găsit puteri pentru a schimba acest lucru. Dar pierderea iubirii ne mai reamintește și despre faptul că suferințele sunt efemere, iar viața e frumoasă.

Odată ce am reușit să depășim durerile trecutului, suntem deschiși spre noi convingeri. Ne dăm seama că tot ce a durut până acum, va rămâne în trecut, iar tot ceea ce va urma va fi neapărat ceva frumos și plăcut sufletului. Pentru că doar așa se instalează și se perpetuă echilibrul universal.

Adesea se întâmplă ca pierderea iubirii, să fie o binecuvântare. Pentru că indiferent de suferința prin care am trecut, am reușit să fim fericiți până la urmă.

De aceea, fiți blânzi cu voi înșivă și cu inima voastră. Fiți înțelegători și atenți. Căci doar așa universul vă va putea binecuvânta cu fericire și iubire pentru viață.

Sursa:

soulpost

Publicitate