”Permite-i omului de lângă tine să fie ceea ce este el!” 6 concluzii pe care le-am tras după 12 ani de căsătorie

Dragostea trece

Da, da. Dragostea trece. Anume ea, aceea pe care ți-o impune societatea și numele adevărat al căreia e ”independența în dragoste.” Cu emoții nebune, suferințe, lacrimi, dureri sufletești și imposibilitatea să te gândești la altcineva decât la subiectul unei astfel ”iubiri”.

Într-o relație trebuie să te simți BINE. Fără isterii, explozii de adrenalină după un mesaj la care nu ai primit un răspuns, fără farfurii stricate și plecări ”pentru un timp la mama”, fără forțări și nopți nedormite, siropoase, după încă un scandal.

O relație trebuie să fie caracterizată prin STABILITATE. Nu înseamnă plitiseală. Înseamnă că ești sigur măcar pentru 80% că jumătatea ta nu îți va face o scenă atunci când te vei aștepta mai puțin.

O relație trebuie să fie CALMĂ. Atunci când mergi acasă și știi că acolo totul e bine, că nu vei găsi soțul beat și agresiv sau nu vei  încasa o palmă.

Încercări” pot fi prezente, bineînțeles, dar fundalul general al unei căsătorii de durată este constant calm. Dacă lucrurile nu stau astfel – unul dintre soți suferă de dependență emoțională.

Viața de familie nu este o sărbătoare continuă

Nu există niciun fel de fericire până la adânci bătrâneți fără pauze pentru prânz și vacanțe. Vor fi boli, oboseală, iritare, furie, supărări. Există alunecări, probleme, dificultăți. Întrebarea constă doar în faptul cât de mult timp sunteți gata să vă blocați în astfel de situații.

Soții într-adevăr trebuie să aibă același statut social

Cenușăreasa și Prințul – istoria lor nu este mai mult decât o simplă poveste. Prostii romantice, care sunt impuse fetițelor de mici. Iar căsătoriile neomogene din punct de vedere social de cele mai dese ori sfârșesc prin divorțuri.

Chimia pasiunii poate să împingă oamenii unul spre celălalt. Dar atunci când trece pasiunea, toate diferențele de educație, mentalitate, atitudine față de viață, bani, lucru, copii și alte manifestări ale vieții ies la iveală. Tot ce vezi în filme e departe de natural, iar încercarea de a transpune scenariile fericite în viață se termină cu un eșec grandios.

Soții trebuie să se dezvolte împreună

Nu vă puteți opri acolo unde ați ajuns. Niciunul din voi. Dacă soțul și soția nu se dezvoltă, finalul e trist. Acel care încurcă dezvoltării, cel mai probabil, va fi părăsit. Mai devreme sau mai târziu. Soția blocată în cercul cratițelor, scutecelor și a copiilor, asemenea soțului ale cărui interese de bază sunt berea și televizorul sunt balast, care va fi lichidat. Fără alte opțiuni.

De aici rezultă încă o concluzie. Nu se poate să-i interzici jumătății tale să se dezvolte. Nu contează în ce direcție. Dansuri, chitara, snowboarding, șah, 101 metode de a găti carnea de pui – orice ocupație, în care omul își dorește să reușească. Va fi optim să împărtășești interesele jumătății tale și ar fi bine să nu-i încurci.

Soția nu trebuie să se dizolve complet în soțul și copiii săi

Soția trebuie mai întâi să-și acorde timp sie însăși, iar apoi soțului și copiilor. O femeie care și-a abandonat propria persoană pentru bărbat, îl va plictisi rapid și va deveni o povară. Nu se poate să te dizolvi complet în familie, nu se poate să trăiești doar prin dorințele soțului, nu se poate să te gîndești doar la cratițe și copii.

O ”tanti” nu poate să intereseze pe nimeni. Interesează personalitatea pe care ai vrea să o studiezi, cu care vrei să discuți și să-i afli părerea. Iar ”tanti” este asemenea unei canapele. Cui îi va veni în cap să întrebe părerea unei canapele?

Un soț trebuie să fie necesar, dar și liber în același timp

Ar trebui să fie un principiu de căpătâi. Nu poți să trăiești cu frica plecării soțului, pentru că el, de altfel ca toți oamenii, are dreptul la o viață mai bună. Poate cu altă femeie. Acest lucru e unul normal. La fel cum și soția are dreptul la o viață mai bună.

Poate cu alt bărbat. Da, viața obișnuită nu va mai exista, va fi dificil, dar o catastrofă nu se va întâmpla. Nu poți să ții cu forța un om lângă tine. De aceea trebuie să scoți la timp ochelarii roz, să uiți pentru totdeauna fraza ”și o să trăim împreună fericit și o să murim într-o zi” și să fii gata pentru orice.

Aceasta nu înseamnă să trăiești permanent în această stare de așteptare. Înseamnă doar să-ți dai seama că în orice moment oricine poate să plece, fără prea multe iluzii cu privire la acest lucru.

După 12 ani de căsnicie am înțeles că trebuie să-i permitem omului să fie ceea ce este el. Într-o familie fericită soții se acceptă reciproc, cu toate calitățile și opțiunile lor suplimentare, mai puțin plăcute. Ei înțeleg că încercările de a schimba persoana iubită nu vor reuși. Ei pur și simplu sunt fericiți.

Publicitate